Momentele paradoxului. Despre casatorie (1)

“Când soţul şi soţia se unesc în căsătorie, ei nu mai apar ca ceva pământesc, ci sunt asemenea chipului lui Dumnezeu Însuşi” spunea Paul Evdokimov  în  „Viaţa spirituală în cetate”. „Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică” (Efes. 5, 32).
 
Magistrala definiţie a Sfântului Pavel face din nuntă o miniatură substanţială a iubirii nupţiale dintre Hristos şi Biserică. Tot aşa bărbatul, însoţindu-se cu femeia sa, nu mai este acelaşi”.
 
După expresia Sfântul Ioan Gură, nu mai este „o jumătate de om, izolată de perechea sa”, ba mai mult, „astfel sunt proprietăţile iubirii, că cea iubită şi cel ce iubeşte nu mai alcătuiesc două fiinţe, ci una singură…, nu sunt doar uniţi, ci una sunt”.